"voi niciodata nu o sa ma intelegeti...deasta am preferat sa va mint...incercati sa nu ma mai tratati ca pe un copil de 10 ani...nu sunt nici Daria...nici un copil mic...crezi ca imi face placeresa te mint si sa va supar...cred ca sunt destul de capabila sa nu fac anumite chesti...sunteti mult prea protectori...si nu e bine...nu vreau sa fiu nici cum...consider ca le pot face simultan pe amandoua...doar ca mi s-a luat de propozitiile..oana cand desenezi,oana cand ai de gand sa faci ceva si oana ai mancat...e normal ca lucurile astea sa nu-mi mai placa...de ce la craiova unde sunt singura nu fac?de ce acolo nu ma suni si nu ma disperi ca aici?si totusi acolo am mai multa libertate si nu am facut chestii de genul...pentru ca stiu sa-mi port de grija...cand vin acasa parca vin la inchisoare...astept sa plec mai repede...sti cat de greu imi este sa vad ca nu ai incredere in mine...eu una veddeam venitul acasa o bucurie...dar nu mai este asade multe ori as vrea sa nu mai vin...dar mi se face dor si ce primesc...nu mai stiu cum sa ma comport...as vrea sa pot vorbi cu tine...sa ma asculti,sa nu tipi la mine...te-ai schimbat...as vrea sa vorbim ca inainte...asa de mult imi doresc sa ma maturizez...sa scap odata de toate prostiile din cap...am ajuns sa vorbesc cu altii despre problemele mele...imi este frica sa-ti mai cer un sfat...imi este frica de tine...dar cu toate astea mint...de ce?nici eu nu stiu...imi este foarte greu sa realizez multe lucruri...sunt un copil rebel si recunosc asta...imi este asa de ciuda ca sunt atat de proasta si ca nu ma mai trezes odata la realitate...spune-mi ce sa fac...nu stiu ce e de facut...am ajuns la concluzia ca sunt genul de om care cauta mereu altceva...sunt foarte nehotarata...te iubesc si imi pare rau..."
incercari de a vorbi cu mama...am gasit o solutie...sper ca asa ma va asculta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu