Am sa te pastrez o viata pe buze si am sa te caut,fara mine,pe gatul si umerii tuturor si au sa fie multi...dar nici unul nu va reusi sa ramana langa mine...asta iti spun eu tie,dar se pare ca nu o sa fie asa...pt ca mereu ai grija de mine...>:D<
te iubesc!:*
duminică, 27 februarie 2011
duminică, 13 februarie 2011
minciuni..
"voi niciodata nu o sa ma intelegeti...deasta am preferat sa va mint...incercati sa nu ma mai tratati ca pe un copil de 10 ani...nu sunt nici Daria...nici un copil mic...crezi ca imi face placeresa te mint si sa va supar...cred ca sunt destul de capabila sa nu fac anumite chesti...sunteti mult prea protectori...si nu e bine...nu vreau sa fiu nici cum...consider ca le pot face simultan pe amandoua...doar ca mi s-a luat de propozitiile..oana cand desenezi,oana cand ai de gand sa faci ceva si oana ai mancat...e normal ca lucurile astea sa nu-mi mai placa...de ce la craiova unde sunt singura nu fac?de ce acolo nu ma suni si nu ma disperi ca aici?si totusi acolo am mai multa libertate si nu am facut chestii de genul...pentru ca stiu sa-mi port de grija...cand vin acasa parca vin la inchisoare...astept sa plec mai repede...sti cat de greu imi este sa vad ca nu ai incredere in mine...eu una veddeam venitul acasa o bucurie...dar nu mai este asade multe ori as vrea sa nu mai vin...dar mi se face dor si ce primesc...nu mai stiu cum sa ma comport...as vrea sa pot vorbi cu tine...sa ma asculti,sa nu tipi la mine...te-ai schimbat...as vrea sa vorbim ca inainte...asa de mult imi doresc sa ma maturizez...sa scap odata de toate prostiile din cap...am ajuns sa vorbesc cu altii despre problemele mele...imi este frica sa-ti mai cer un sfat...imi este frica de tine...dar cu toate astea mint...de ce?nici eu nu stiu...imi este foarte greu sa realizez multe lucruri...sunt un copil rebel si recunosc asta...imi este asa de ciuda ca sunt atat de proasta si ca nu ma mai trezes odata la realitate...spune-mi ce sa fac...nu stiu ce e de facut...am ajuns la concluzia ca sunt genul de om care cauta mereu altceva...sunt foarte nehotarata...te iubesc si imi pare rau..."
incercari de a vorbi cu mama...am gasit o solutie...sper ca asa ma va asculta...
incercari de a vorbi cu mama...am gasit o solutie...sper ca asa ma va asculta...
Umbrele pe strazi
Vara se apropie cu pasi repezi...si imi este dor de ea...dor de tine...de noi...vreau sa fiu din nou copil...sa ma intorc din nou la 10 ani...sa nu imi pese de nimic...sa rad fara sa ma opesc...fara sa dau nas in nas cu oamenii rai...pentru ca sunt destui in jurul meu care sa ma protejeze...dar acum...nu mai este nimeni langa tine...toti cauta bani...vor sa se implineasac pe plan profesional...si sufletul?...unde il lasa?...
Si ma simt o umbra banala...care nu are ce cauta in lumea asta...creeaza-ti lumea ta...dar nu e bine...tot de ei dai..oricat incerci sa te feresti...oare e cineva viu in lumea asta?...realitatea ma omoara...
Visam cu ochii deschisi si eram ca un mac intr-un camp de buruieni cu umbrela mea mare si rosie pe strazile orasului...soarele nu imi spunea nimic...iar tu intelegeai la fel de mult...nu crezi ceea ce iti spun...lasa-ma sa ma adun...iti sopteam la ureche...sti foarte bine ca imi place sa visez cu ochii deschisi...erai asa de nedumerit..."nu mai inteleg nimic ce vrei sa-mi spui?...unde vrei sa ajungem?"...deodata vad cum eu si cu mine...ne chinuim sa respiram...am realizat ca fluturii mei nu mai au stomac in care sa zboare...deschid un ochi si nu vad nimic...e mult prea intuneric...si imi zic...ce ma fac?...nu stiu ce vreau...dar totusi vreau...nu ma mai plang...nu mai disper...sunt calma...realizez si incep sa plang...am aruncat cu visele pe fereasta...viata e cruda...de ce visele sa fie si ele asa?
Si ma simt o umbra banala...care nu are ce cauta in lumea asta...creeaza-ti lumea ta...dar nu e bine...tot de ei dai..oricat incerci sa te feresti...oare e cineva viu in lumea asta?...realitatea ma omoara...
Visam cu ochii deschisi si eram ca un mac intr-un camp de buruieni cu umbrela mea mare si rosie pe strazile orasului...soarele nu imi spunea nimic...iar tu intelegeai la fel de mult...nu crezi ceea ce iti spun...lasa-ma sa ma adun...iti sopteam la ureche...sti foarte bine ca imi place sa visez cu ochii deschisi...erai asa de nedumerit..."nu mai inteleg nimic ce vrei sa-mi spui?...unde vrei sa ajungem?"...deodata vad cum eu si cu mine...ne chinuim sa respiram...am realizat ca fluturii mei nu mai au stomac in care sa zboare...deschid un ochi si nu vad nimic...e mult prea intuneric...si imi zic...ce ma fac?...nu stiu ce vreau...dar totusi vreau...nu ma mai plang...nu mai disper...sunt calma...realizez si incep sa plang...am aruncat cu visele pe fereasta...viata e cruda...de ce visele sa fie si ele asa?
miercuri, 2 februarie 2011
life after you...
te-am iubit...si da inca te mai iubesc...imi lipsesti...am avut cea mai grea zi din viata mea...cele mai grele zile din viata mea...te simt...peste tot pe unde ma duc te simt....cum fac sa nu mai simt asta?invata-ma...te rog...te implor...am nevoie de liniste...de ce trebuia sa te vad acum pe scari...orice dar nu asta....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)