uitarea

Stau de 10 minute in fata monitorului si ma gandesc ce nume sa-i pun paostarii...scriu ceva...nu-mi place...sterg...si tot asa...dar ideea este ca inca nu m-am hotarat ce nume sa-i pun...nu am avut o noapte buna si nici ieri nu a fost cea mai buna zi a mea...la inceput parea a fi atat de buna...veneam acasa...il vedeam dupa o saptamana...si imi vedeam familia...dar nu a fost deloc asa...cand incerci sa faci ceva sa iasa bine...niciodata nu va iesi bine...ramai dezamagita...te invarti in cerc...incercand sa gasesti un raspuns pentru toate...dar nu gasesti nimic decat vina care iti este aruncata in cap...cand incerci sa arati cuiva ca ti la el...dar nu ca nu trebuia sa reactionezi asa...trebuia sa faci ca celelalte care au fost inaintea ta...si asta te doare cel mai tare....cand incerci sa faci ceva bine...si cand incerci sa arati ca ai trecut peste multe chestii...dar nu ca trebuia sa treci peste toate...te face sa te simti cea mai ingrozitoare persoana...dupa care iti reproseaza...ca ma faci sa ma simt un "oarecare"...dupa care mai aflii si ca esti o pacoste...si ca nu stie de ce se chinuie atat de mult cu tine...si te simti atat de "bine"cand auzi toatea astea...dar deasta a fost lasata uitarea...ca sa poti trece peste...si cu astea...am gasit si titlul postarii:D
Incercand sa gasesti fericirea si iubirea...am vazut ca suferi...de ce?...pana la urma sunt cele mai de pret sentimente...de ce trebuie sa suferim atat de mult pentru cateva clipe de fericire?

Urme...

Urmele raman...oricat ai incerca sa negi ca nu te mai gandesti si ca ti-a trecut...urmele raman...am realizat ca este foarte greu sa ierti pe cineva...dar trebuie totusi sa o faci...cand sange din sangele tau este si al lor...este si mai greu...m-as duce sa o imbratisesz...cu ce folos?...am iubit'o...dar este greu cand banii iti fura viata...nu ma pot comporta ca si cand nimic nu s-a intamplat pentru ca nu e asa...ramile se vindeca...dar urmele raman...
Este foarte greu sa calci pe amintiri...sa te gandesti...da acolo am fost cu ei...da acolo m-a dus el prima data...da acolo m-a sarutat prima data...a uite si scara de bloc in care am avut parte de primul sarut...si deschizi vechiul jurnal si ce vezi...prima floare de la primul baiat care te-a dus pe culmile dragostei...care te-a invatat cum este sa iubesti...care te-a invatat cat de frumos este sa sti ca e cineva langa tine...care te-a invatat sa saruti...cad tu erai speriata numai de gandul ca trebuie sa-i atingi buzele...si parca toate amintirile vin peste tine...deci urmele raman...cand te-ai certat cu prietena ta...pentru ca va place de acelasi baiat...si care sa intampla sa fie chiar primul tau prieten...sa fi in stare sa o stngi de gat,dar totusi nu o faci...pentru ca ai renuntat la el...pentru ca spui tuturor ca nu mai ti al el...cand defapt tu nici pana astazi nu l-ai uitat...dar cel mai tare doare cand ii vezi astazi pe strada impreuna...si realizezi ca tu inca mai ti la el...iar el te-a uitat...toate astea sunt urmele care raman...important este sa reusesti sa le faci fata...sa te gandesti la amintiri ca la ceva frumos...sa realizezi ca viata este frumoasa...
Urmele nu o sa vindece...dar nu ai ce face...niciodata nu o sa mai fie la fel...se vede totul in ochii tai...cand iti pare rau dar nu poti face nimic pentru ca ceva te tine...pentru ca ai iubit-o prea mult...pentru ca ai considerat-o mama ta si ea te-a dezamagit...am realizat ca nu merita sa-i platesc cu aceeasi moneda...eu mereu rezolv problema cu o scrisoare:))...poate scrisa de nervi...poate din disperare...poate din mila...poate din ura...poate din cauza ca imi parea rau si nu eram in stare sa spun asta in fata...pentru ca imi era frica...pentru ca sunt o lasa...nu merita sa-i mai public scrisoarea in nici un ziar...cu toate ca am trimis-o deja...ce mai pot face acum?...nimic...
Pentru ca fiecare scriosarea are si un safrsit...trebuie sa inchei cu ceva frumos...imi pare rau pentru cele intamplate...

i'm back:D

Cine credea ca o sa ma apuc iarasi sa scriu?...eu nu:D...am realizat atat de multe in acest timp...trebuie sa recunosc...ca am ajuns iarasi sa iubesc....fara sa imi dau seama cum si de ce...si nu mai iubesc o iluzie...o persoana care nu stie sa aprecieze pe cineva sincer care are sentimente atat de pure fara da ea si ar fi fost in stare de orice...dar din orice experienta invatam cate ceva nu?...nu regret nimic din toate intamplate...pentru ca toate sunt "lectii de viata"...si cand cineva iti spune ca "totul va fi bine" sa-l crezi!.....daca ai cazut odata trebuie sa te ridici...pentru ca viata este frumoasa cu bune si cu rele...nu merita nimeni sa te faca sa suferi mai ales persoanele care nu tin la tine...si pana la urma oamenii gresesc...dar este omenesc:)...pentru ceea ce faci mereu este o explicatie...chiar daca asa iti spune inima...si asta este o explicatie...daca tu reusesti sa te ierti pentru tot ce ai facut...este cel mai bine...nu asculta de nimeni...asculta-ti inima:)...oricum cineva te iubeste...acolo sus si tot te iubeste cineva:)...