Urmele raman...oricat ai incerca sa negi ca nu te mai gandesti si ca ti-a trecut...urmele raman...am realizat ca este foarte greu sa ierti pe cineva...dar trebuie totusi sa o faci...cand sange din sangele tau este si al lor...este si mai greu...m-as duce sa o imbratisesz...cu ce folos?...am iubit'o...dar este greu cand banii iti fura viata...nu ma pot comporta ca si cand nimic nu s-a intamplat pentru ca nu e asa...ramile se vindeca...dar urmele raman...
Este foarte greu sa calci pe amintiri...sa te gandesti...da acolo am fost cu ei...da acolo m-a dus el prima data...da acolo m-a sarutat prima data...a uite si scara de bloc in care am avut parte de primul sarut...si deschizi vechiul jurnal si ce vezi...prima floare de la primul baiat care te-a dus pe culmile dragostei...care te-a invatat cum este sa iubesti...care te-a invatat cat de frumos este sa sti ca e cineva langa tine...care te-a invatat sa saruti...cad tu erai speriata numai de gandul ca trebuie sa-i atingi buzele...si parca toate amintirile vin peste tine...deci urmele raman...cand te-ai certat cu prietena ta...pentru ca va place de acelasi baiat...si care sa intampla sa fie chiar primul tau prieten...sa fi in stare sa o stngi de gat,dar totusi nu o faci...pentru ca ai renuntat la el...pentru ca spui tuturor ca nu mai ti al el...cand defapt tu nici pana astazi nu l-ai uitat...dar cel mai tare doare cand ii vezi astazi pe strada impreuna...si realizezi ca tu inca mai ti la el...iar el te-a uitat...toate astea sunt urmele care raman...important este sa reusesti sa le faci fata...sa te gandesti la amintiri ca la ceva frumos...sa realizezi ca viata este frumoasa...
Urmele nu o sa vindece...dar nu ai ce face...niciodata nu o sa mai fie la fel...se vede totul in ochii tai...cand iti pare rau dar nu poti face nimic pentru ca ceva te tine...pentru ca ai iubit-o prea mult...pentru ca ai considerat-o mama ta si ea te-a dezamagit...am realizat ca nu merita sa-i platesc cu aceeasi moneda...eu mereu rezolv problema cu o scrisoare:))...poate scrisa de nervi...poate din disperare...poate din mila...poate din ura...poate din cauza ca imi parea rau si nu eram in stare sa spun asta in fata...pentru ca imi era frica...pentru ca sunt o lasa...nu merita sa-i mai public scrisoarea in nici un ziar...cu toate ca am trimis-o deja...ce mai pot face acum?...nimic...
Pentru ca fiecare scriosarea are si un safrsit...trebuie sa inchei cu ceva frumos...imi pare rau pentru cele intamplate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu